Femeie, ești atât de frumoasă că nicio limită nu-și află rostul!
Costel Zăgan, Inventeme
Unul cică a venit
cu scule din infinit
Și-ncepu pic cu pic
să se screme de nimic
Și având stomacul gol
a ieșit ceva de-un pol
Dar vru să mudărească
ceva zare românească
Măi pitic talentul tău
doar la bine face rău
Și de vrei să crești în jos
de la rect poftim frumos
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
De ce dimineața seamănă c-un trandafir numai verde la-nceput numai roșu la final COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE p