S-a pierdut o umbră
cine s-o găsească
sub o cască sumbră
e viața omenească
COSTEL ZĂGAN
Ușa scârție de plictiseală
clanța parcă o sugrumă
un poem în pielea goală
cine-l întinde parc-i gumă
COSTEL ZĂGAN
Ucigașul avea versurile curate
amprentele toamnei peste tot
fericirea însă nu-i dădea pace
însă pe detectiv îl durea în cot
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Prin fața mea trec toți cascații lumii cu botnițele fluturându-le în mâini ca niște steaguri tropotul lor trezește istoria de peste două m...