SCRIU CU OTRAVĂ ȘI MIERE

 

Istoria-și face nevoile

și-n cafeaua mea de dimineață

nebuna s-a sculat cu noaptea-n cap

și-i turuie gura ca o meliță

înregistrez pe rând totul

de la rouă și lacrimi la fecale

vântul scârție ca o ghilotină

iar cerneala

a-nceput

să se-nroșească

ca 

sângele

toreadorului

ucis

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE