Un
mort
s-a
trezit
în
rai
și
tot
nu-i
venea
să
creadă
Costel Zăgan
Prin fața mea
trec toți cascații lumii
cu botnițele fluturându-le
în mâini
ca niște steaguri
tropotul
lor
trezește
istoria
de
peste
două mii
de
ani
COSTEL ZĂGAN
Istoria-și face nevoile
și-n cafeaua mea de dimineață
nebuna s-a sculat cu noaptea-n cap
și-i turuie gura ca o meliță
înregistrez pe rând totul
de la rouă și lacrimi la fecale
vântul scârție ca o ghilotină
iar cerneala
a-nceput
să se-nroșească
ca
sângele
toreadorului
ucis
Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE
Paradigma de mucava - Costel Zăgan
Vânătăile de pe băț au dat în muguri aceste flori transparente opri-vor cerul înainte de a fi clonat ultimul înger de pază păcat de băț COS...