POEM MOBIL

 Cerul se pierde

printre copaci

casele mă salută

una

după

alta

numai oamenii

fug

de

mine

nefericirea

animal de companie

mă urmează

peste

tot

COSTEL ZĂGAN

INCIDENT

 Un

mort

s-a

trezit

în

rai

și

tot

nu-i

venea

să

creadă

Costel Zăgan

SCENĂ CRIMINALĂ

 În

lanul

de

floarea soarelui

nu

s-a

găsit

nicio

umbră

Costel Zăgan

SEMNALMENTE

 Niciun vers

nu știe

să plângă

nicio

metaforă

n-are

riduri

restu-i

artă

poetică

Costel Zăgan

FĂRĂ MARTOR

 Nicio frunză

nu-i

vinovată

de

toamna

din

jur

frumusețea

nu

se pune

însă

COSTEL ZĂGAN

OK

Prin fața mea 

trec toți cascații lumii

cu botnițele fluturându-le

în mâini

ca niște steaguri

tropotul

lor

trezește 

istoria

de

peste

două mii

de

ani

COSTEL ZĂGAN

SCRIU CU OTRAVĂ ȘI MIERE

 

Istoria-și face nevoile

și-n cafeaua mea de dimineață

nebuna s-a sculat cu noaptea-n cap

și-i turuie gura ca o meliță

înregistrez pe rând totul

de la rouă și lacrimi la fecale

vântul scârție ca o ghilotină

iar cerneala

a-nceput

să se-nroșească

ca 

sângele

toreadorului

ucis

Costel Zăgan, POEME POLIȚISTE